PRELUCRAREA DIGITALĂ A FOTOGRAFIILOR

Realizarea unei fotografii reuşite nu se termină odată ce aţi apăsat pe declanşator. Aţi prins cadrul pe care îl aşteptati de atâta vreme, aţi avut o lumină excelentă, rezultatul este mai mult decât mulţumitor. Totuşi, din experienţă vă spun că cel puţin 90% dintre imagini pot fi mult îmbunătăţite prin prelucrarea digitală. Nu vă lăsaţi pradă teoriilor "puritane" care socotesc intervenţia computerului drept un "fals", o necuviinţă, care ar altera latura artistică a creaţiei fotografice. Computerul e mult prea prezent în viaţa noastră ca să îl ignorăm, şi ar fi păcat, de altfel, deoarece vom vedea cât de folositor poate fi în retuşarea şi ameliorarea fotografiilor. Iar pe de altă parte, ceea ce se "adaugă" prin intermediul computerului este tot creaţia autorului, este tot o expresie a simţului artistic (PC-urile nu lucrează singure); nu e nici o crimă dacă ceea ce nu aţi reuşit cu aparatul foto veţi corecta digital.

Credeţi că imaginile superbe pe care le vedeţi pe diferite galerii virtuale nu au fost "tratate" digital ? Poate aţi fi suprinşi să aflaţi cât de multe au fost modificate astfel. Cu cât artistul este mai avansat, cu atât folosirea procedeelor digitale e mai intensă. Personal, cred că nici un fotograf care vrea să îşi expună imaginile nu îşi poate permite luxul de a nu le prelucra, fie doar pentru o simpla reîncadrare sau corectare a contrastului... Desigur, nu susţin intervenţia brutală, care adaugă atât de mult încât se creează practic o nouă fotografie; în acest caz nici nu ar mai fi nevoie de aparat. Un program precum Adobe Photoshop, spre exemplu, îţi permite să creezi fotografii fără un aparat foto, doar din faţa computerului, plecând de la o pagina alba... Dar aici cred că vorbim deja de altceva, nu despre fotografie.

Să revenim. Nu voi face aici un tutorial al programelor de editare a imaginilor, ci doar voi menţiona câteva dintre cele mai simple, mai utile şi mai accesibile metode de retuşare a fotografiilor, dar cu efecte suprinzătoare. Mă voi opri asupra următoarelor: reîncadrarea, ajustarea culorilor, a contrastului şi a luminozităţii, adăugarea ramelor.

Toate aceste operaţiuni sunt accesibile nu doar celor care au aparate digitale ci şi celor care folosesc filme. Pentru a transforma imaginea de pe peliculă în format digital, este suficient să mergeţi la un laborator foto care, cu ajutorul unui scaner special, va scana direct negativul, rezultatele în acest caz fiind mult mai bune decât în cazul scanării fotografiilor imprimate pe hârtie. În plus, scanarea negativului este destul de ieftină (între 65,000 - 130,000/film, depinde de laborator).

Ajustarea culorilor

Una dintre cele mai delicate probleme tehnice la o imagine este de cele mai multe ori calitatea culorilor. Cu excepţia aparatelor digitale, care, din câte am constatat, redau mult mai fidel culorile reale (graţie inexistenţei circuitului developării care este princpipalul "vinovat" de alterarea lor), în cazul în care lucraţi cu filme veţi avea cu certitudine multă bătaie de cap în această privinţă. Desigur, dacă aţi folosit filme de calitate şi aţi găsit un laborator cu adevărat profesionist (să-mi spuneţi şi mie...) totul va fi ok.

Dar e posibil să doriţi să vă "jucaţi" cu culorile nu doar pentru a le corecta ci pentru a vă exersa imaginaţia, pentru a crea ceva nou. Şi în acest caz, editoarele de imagine vă ofera câteva instrumente care merită avute în vedere. Reglarea luminozităţii, a contrastului sunt deja cunoscute, nu mai are rost să insist asupra lor.

Mă voi opri asupra a două dintre opţiunile privind ajustarea culorilor: saturation şi hue (sub aceste denumiri le veţi găsi în programele de editare a imaginilor).

Saturaţia reprezintă intensitatea culorilor. O imagine cu un grad de saturaţie scăzut va avea culori şterse, iar una complet desaturată va fi doar în alb şi negru. Folosind un editor foto veţi putea ajusta gradul de saturare a imaginii.

Hue (nu ştiu care este traducerea cea mai potrivită în limba română) reprezintă culoarea dominantă. Din opţiunea hue puteţi stabili o anumită dominantă cromatică.

Iată mai jos imaginea obţinută în după ce m-am "jucat" cu cei doi parametrii ai imaginii.

Reîncadrarea

Pentru această operaţiune se mai foloseşte şi termenul de "croping", (din engl. to crop=a decupa). Cele mai banale programe de editare a imaginilor conţin această opţiune, care poate face minuni. Fotografia nu este o tehnică uşoară dar de multe ori operaţiuni foarte simple sunt suficiente pentru a obţine fotografia reuşită.

Spuneam în rubrica privitoare la regulile de compoziţie că imaginea nu trebuie să conţină mai multe elemente decât sunt necesare, deoarece pot disturba atenţia de la subiectul principal. Să luăm imaginea de mai jos. Avem elemente care nu au ce cauta în cadru. Putem scapă foarte simplu de ele printr-o reîncadrare.

Putem folosi această metodă dacă nu ne convine aşezarea subiectului in cadru. In imaginea de mai jos subiectul apare fix in mijloc, trezind o neplăcută senzaţie de monotonie. Cu o simplă reîncadrare, am reuşit două lucruri: am mutat subiectul de pe centrul imaginii şi l-am făcut să ocupe un spaţiu mai mare în cadru. Simplu şi eficient.

Folosiţi cât mai des această metodă, şi încercaţi cât mai multe reîncadrări; s-ar putea să găsiţi una care să vă convină mult mai mult decât cea originală.

Rama

Un alt procedeu cu efecte spectaculoase este adăugarea unei rame (în engl. canvas). Rama poate să fie subţire sau dimpotrivă, foarte groasă. În cvasi-totalitatea cazurilor rama este însa albă sau neagră. Rareori am întâlnit rame reuşite care să fie de altă culoare. Pentru această operaţiune aveţi nevoie de un software un pic mai avansat. Există chiar programe speciale doar pentru crearea de rame. Rama are calitatea de a  defini imaginea, de a o articula, de a "inchide" spaţiul, ordonându-l. De multe ori poate salva imagini îndoielnice, aşa că nu ezitaţi să "puneţi în ramă" fotografiile voastre.

Vă las să comparaţi singuri imaginile de mai jos şi să apreciaţi efectul ramelor.