STRUCTURA APARATULUI FOTO TIP SLR

Modul de funcţionare al un aparat de fotografiat poate fi uşor asemuit cu cel al ochiului uman. Pe scurt procesul fotografic se desfăşoară în felul următor: imaginea pătrunde prin obiectiv unde este “procesată” şi este apoi proiectată răsturnat şi micşorată pe film; între obiectiv şi pelicula fotosensibilă se află o perdea (obturatorul) care, în momentul declanşării se deschide şi se închide pentru a permite luminii să pătrundă exact atâta timp cât este nevoie pentru a expune corect filmul.

Dar mai întâi haideţi să vedem care este structura aparatului foto. Să luăm cele două mari părţi ale sale: camera şi obiectivul. Camera conţine: obturatorul, placa de presiune, dispozitivul de tractare a filmului. Obiectivul conţine setul complex de lentile care formează imaginea şi, cea mai importantă componentă, diafragma.

Diafragma

Diafragma este compusă dintr-un set de lamele dispuse paralel cu lentilele obiectivului în aşa fel încât ele formeză un orificiu al cărui diametru este variabil. Prin acţionarea inelului care le controlează acest orificiu se poate lărgi sau îngusta permiţând în acest fel un control asupra cantităţii de lumină ce pătrunde prin obiectiv. Treptele de deschidere a diafragmei sunt exprimate prin indici stabiliţi la nivel internaţional astfel încât, luate din doi în doi, fiecare treaptă a diafragmei reprezintă dublul treptei precedente, respectiv jumătate din următoarea. Ei sunt: 1 / 1,4 / 2 / 2,8 / 4 / 5,6 / 8 / 11 / 16 / 22 / 32 etc. Atenţie, 1 este deschiderea cea mai largă ! Deci, când vorbim de o diafragmă mare avem în vedere un indice mic şi viceversa.

Primul inel din dreapta este al diafragmei. Diafragma maximă la acest obiectiv este de 1,4 iar cea minină de 16. Al doilea rând de inscripţii este scala utilizată pentru stabilirea profunzimii de câmp. A doilea inel este cel al punerii la punct (focalizării). Pe el sunt inscripţionate distanţele, în metri (portocaliu) si picioare (alb).

Cu cât un obiectiv permite o deschidere mai mare a diafragmei cu atât spunem despre acel obiectiv că este mai luminos, iar acest lucru este un criteriu foarte important în aprecierea calităţii lui.

Diafragma joacă un rol important în stabilirea profunzimii de câmp. Profunzimea de câmp este intervalul în care toate obiectele din spaţiu apar clare. Aţi observat fără îndoială de multe ori că şi alte obiecte ce apar în imagine la o anumită distanţă în faţa şi în spatele subiectului sunt la fel de clare ca şi acesta. Toate aceste elemente au fost cuprinse în momentul fotografierii în intervalul de care aminteam mai sus. Pe măsură ce obiectele se depărtează de aceste două praguri ale intervalului, ele devin tot mai neclare. Principiul după care diafragma influenţează profunzimea de câmp este următorul: cu cât diafragma este mai închisă cu atât profunzimea de câmp este mai mare, şi invers.

Profunzimea de câmp este însă rezultatul a trei factori: pe lângă deschiderea diafragmei mai contează distanţa pentru care se face punerea la punct şi distanţa focală a obiectivului.

Pentru a cunoaşte profunzimea de câmp există mai multe metode. Fie vă procuraţi un tabel care vă indică “băbeşte” profunzimea de câmp pentru diferite distanţe de fotografiere, diferite obiective şi închideri ale diafragmei (dacă aveţi un aparat foarte modest), fie vă “înarmaţi” cu un aparat sau, după caz, cu un obiectiv care este prevăzut cu această opţiune. Obiectivele la care diafragma este acţionată printr-un inel au inscripţionate o scală a valorilor diafragmei (în afară de cea care se găseşte chiar pe inelul respectiv) în oglindă: începe de la valoarea maximă (ex.22) continuă până la valoarea minimă şi apoi din nou către valoarea maximă. Arată cam aşa: 16  11  8  4 |  4  8  11  16. (vezi foto mai sus) Această scală este aşezată chiar în dreptul inelului de punere la punct (pe care sunt înscrise diferite distanţe). În momentul în care aţi stabilit punerea la punct la 3 m, să zicem, şi aveţi diafragma închisă la 8, celor două valori ale diafragmei (8) înscrisă pe scala sus-menţionată le vor corespunde două puncte de pe inelul de punere la punct (la un obiectiv de 50 mm acestea vor fi aproximativ 2,5m şi 4m). Intervalul cuprins între aceste două puncte reprezintă profunzimea de câmp, deci toate obiectele aflate la o distanţă între 2,5m şi 4m vor ieşi la fel de clare. Atenţie, aparatele noi (cu autofocus) nu sunt neapărat echipate cu obiective care au aceste inscripţii deoarece diafragma se controlează electronic. Dacă aveţi un asemenea aparat el trebuie să fie dotat cu o opţiune specială numită Depth of Field Preview care vă permite să vizualizaţi profunzimea de câmp înainte de a declanşa.